O muzică frumoasă și compoziții armonioase sunt de neconceput fără două ingrediente: sunetul și ritmul. Și în vreme ce sunetul este creat de instrumente, pentru stabilirea ritmului servește un aparat precis — metronomul. El îi ajută pe compozitori și interpreți să simtă mai bine pulsul lăuntric al unei lucrări și să mențină tempoul uniform. Istoria acestui ajutor indispensabil se întinde pe aproape cinci secole.
Drept precursor al metronomului este considerat Galileo Galilei. Desigur, nu avea nicio legătură cu muzica, dar deja în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a înțeles principiul pendulului: a descoperit că amplitudinea oscilației nu influențează ritmul și că pendulul oscilează uniform, adică izocron. De-a lungul următoarelor două secole, mai mulți constructori au dezvoltat această idee:
Invenția propriu-zisă îi aparține însă lui Johann Nepomuk Mälzel, care a brevetat aparatul în 1816. Acest muzician de origine germană s-a făcut cunoscut nu atât prin compoziții, cât prin realizările sale de inginer. A fost prieten cu Ludwig van Beethoven, i-a făcut o trompetă acustică și a mai conceput un precursor al sintetizatoarelor moderne. Mälzel a fabricat metronoame în serie și le-a dat forma cunoscută până azi. Nu întâmplător metronoamele clasice cu pendul poartă și astăzi inscripția „M. M.” („metronomul lui Mälzel”), urmată de numărul tempoului.
Deși primul metronom era foarte bun chiar și după criteriile de azi, știința nu s-a oprit: cercetătorii au încercat să adauge ceva al lor și să-l perfecționeze. Se făcea în folosul muzicienilor, ca să poată fixa tempouri, regla ritmuri și cânta o muzică în stare să cucerească publicul:
Cu toate acestea, încercările nu au fost mereu reușite: specialiștii sunt de acord că metronomul lui Mälzel nu a putut fi niciodată întrecut. Motivul este simplu: aparatele erau construite de ingineri care se pricepeau puțin la muzică și la modul de a stabili ritmul, în timp ce Mälzel era în același timp mecanic și muzician și înțelegea ambele lumi.
Apariția metronoamelor moderne este strâns legată de electricitate. La mijlocul secolului al XX-lea a început producția aparatelor Franz, în care modelul lui Mälzel a fost perfecționat. Această fabricație a durat până la sfârșitul secolului trecut; metronomul funcționa pe orice suprafață și nu se mai bloca. Metronoamele electronice au devenit și mai compacte, mai precise și mai versatile: multe ofereau și sunete de acordaj, măsuri diferite și un accent reglabil pe prima bătaie.
Astăzi muzicienii nu mai au nevoie de niciun pendul: pentru a stabili ritmul ajung serviciile online, iar cumpărarea unui echipament special este de prisos. Portalul nostru îți permite să folosești metronomul cu totul gratuit: e de ajuns să fixezi tempoul în bătăi pe minut și să apeși „Start”. O privire de ansamblu asupra tuturor vitezelor o găsești în tabelul tempourilor, iar formele principale le prezentăm în tipurile de metronoame.